Capitolul: Redescoperirea Ființei: ieșirea din hipnoza lui eu sunt cineva

Întrebare: Ce aș putea alege să fiu, care ar permite Conștiinței să existe ca Iubire Absolută prin mine?
Cine sunt eu dincolo de nume, roluri și amintiri?

Cine rămâne atunci când toate etichetele dispar?


Exercițiu: Treci dincolo de iluzia din oglindă
Așază-te în liniște în fața oglinzii. Oglinda poate fi reală sau ți-o poți imagina. Nu te corecta, nu-ți ajusta postura, nu te judeca. Lasă chipul tău să fie acolo, exact așa cum este.
Întreabă imaginea din oglindă: Cine sunt eu cu adevărat?
Apoi, pe măsură ce te privești în oglindă, observă cum încep să apară, tăcute sau grăbite, cuvinte în mintea ta: sunt femeie, sunt terapeut, sunt obosit, sunt singur. Nu te lupta cu ele. Notează-le mental, ca și cum ai scrie pe o listă. Apoi dă-le ușor la o parte, cu blândețe, ca pe niște frunze purtate de un râu.
Întreabă din nou: Cine sunt eu dacă nu sunt nimic din ceea ce cred că sunt? Poate că trec, pe deasupra chipului tău, umbre a ceea ce ai fost odinioară: identități trecute, chipuri de strămoși. Alte iluzii pe suprafața vastului ocean al Conștiinței care ești. Nici asta nu ești tu. Lasă întrebarea să plutească între tine și chipul tău. Nu căuta un răspuns. Doar stai. Rămâi cu întrebarea deschisă timp de zece minute. Dacă vin alte gânduri, le recunoști, le onorezi și le lași să plece. În acea liniște, poate vei simți că nu te mai uiți la tine, ci prin tine. Poate că, în acel spațiu fără etichete, fără titluri, fără povești, vei începe să simți prezența a ceea ce nu poate fi spus. Doar ESTE.