Binecuvântare, protecție, dar și rana salvatorului. Între dăruire autentică și epuizarea sufletului.
Sfântul Nicolae nu este doar imaginea copilăriei, a cadourilor puse în ghete sau a icoanei protectoare. În câmpul colectiv, el reprezintă unul dintre cele mai vechi arhetipuri ale binefăcătorului tăcut, protectorului invizibil și vindecătorului care oferă fără să aștepte nimic în schimb. Este arhetipul generozității sacre, al celui care vede suferința înainte ca ceilalți să o rostească și alege să aline, să dăruiască, să tacă.
Dar energia acestui arhetip poate deveni, în inconștient, o formă subtilă de suferință: • nevoia de a avea grijă de toți, • responsabilitate emoțională pentru durerea celorlalți, • dăruire până la epuizare, • tăcerea durerii proprii „ca să nu supere pe nimeni”.
Pentru cine este acest eveniment
Pentru cei care: • simt mereu că „trebuie să fie acolo” pentru ceilalți; • nu știu să ceară sau să primească; • ajută pe toată lumea, dar se simt invizibili; • cred că iubirea se câștigă prin sacrificiu; • poartă în inimă chemarea de a vindeca, dar sunt aproape epuizați.