Inima ta este ceea ce alegi tu să fie. Poate fi un cimitir de emoții îngropate, un bloc de gheață, o armură invincibilă sau o poartă a conștiinței — a iubirii absolute, a ființei tale absolute.
Dar, dincolo de straturile adunate peste inima ta — de tristețe, neputință, tragedii, pierderi sau atașamente — te afli tu, cel uitat.
Deschide-ți poarta inimii pentru tine, cel conștient, și te vei întoarce acasă. Un acasă care nu-ți va putea fi luat niciodată: la tine, la propria ta conștiință. Acesta este lucrul la care contribuie această acordare.